Orase Antice : Cerra Galan

       

                               In anul 1956 au fost descoperite din avion,pe crestele zonei peruviene a muntilor Anzi ,la 6000 de metri altitudine,ruinele cetatii Cerra Galan,considerata de specialisti ca datand cu mult dinaintea perioadei Imperiului incas.

Cetatea este inconjurata de ziduri puternice,in interiorul carora se afla numeroase bastioane si turnuri ciudate(cu inaltimea de peste 12 m),realizate din blocuri masive de granit bine slefuite si perfect imbinate fara mortar.Aceste curioase turnuri cilindrice NU AU PORTI SAU FERESTRE,accesul fiind posibil doar prin micile deschizaturi dreptunghiulare practicate in acoperis.

Deci, fiintele care au construit cetatea nu aveau nevoie de lumina,caldura,hrana si apa(caci pe o raza de cateva sute de kilometri imprejur nu se afla paduri,animale,rauri sau lacuri),se suiau in turnuri fara scari si traiau intr-o atmosfera aproape lipsite de oxigen la 6000 de metri altitudine,unde nici condorii ne se aventureaza decat foarte rar.De altfel cetatea nu ar fi fost accesibila decat pentru elicoptere,caci avioanele nu gasesc aici terenuri suficient de plane si lungi pentru a le permite aterizarea ,iar printre piscurile si abisurile prapastioase din aceasta zona NU EXISTA SI NU AU EXISTAT NICI IN TRECUT drumuri practicabile!

Pentru lumea stiintifica,modul de prelucrare si asamblare a blocurilor de piatra la aceasta altitudine,destinatia acestor edificii si chiar supravietuirea locuitorilor lor raman inexplicabile.Specialistii peruani,britanici si francezi sunt insa de acord ca ele nu au putut fi realizate de populatiile AYMARAS din regiune ale caror cunostinte tehnice nu au depasit nivelul neoliticului pana la venirea incasilor.

Dupa cum constatau( intre 1981-1983)mai multe reviste stiintifice din Marea Britanie,Franta si Italia,astfel de turnuri cu inaltimea de 8-20 metri realizate din blocuri de piatra dura,uneori perfect slefuita si avand o singura deschizatura in acoperis,au mai fost gasite in cetatile Machu Pichu(Peru) si Zimbabwe(republica Zimbabwe).Remarcabil este faptul ca traditiile peruane(mostenite de la incasi) denumesc turnurile de la CERRA GALAN „CAMERELE OAMENILOR ZBURATORI”.

La intrebarea daca aceasta denumire a fost data mult mai tarziu sau incasii aflasera ca oamenii aflasera ca oamenii ar putea totusi sa zboare ,cercetatorii peruani au raspuns ca denumirea apare in cronicile lui CIEZA DO LEON,cronicarul lui PIZARRO,deci ea apartine in mod cert incasilor


Cateva cuvinte despre AYMARASI, posibilii creatori ai Cetatii Oamenilor Zburatori:
Populatiile indiene pe care cuceritorii incasi le-au gasit pe teritoriile pe care le-au invadat erau deja destul de evoluate. Cu mult inainte de formarea Imperiului Incas, intreg teritoriul viitorului stat se afla sub dominatia unei misterioase rase civilizatoare, aymarasii, care nu erau cu siguranta indieni, ci faceau parte din rasa alba, posibil atlanta.

Detinatori ai unor tehnici extrem de perfectionate, acesti aymarasi au construit pe intreaga parte andina a Americii meridionale o retea rutiera, orase gigantice, fortarete uluitoare. Intr-o perioada care a coincis, poate, cu aceea a scufundarii Atlantidei, misteriosii aymarasi au emigrat, luand cu ei toate arhivele pe care le detineau. Oare ei au construit orasul pierdut de pe teritoriul Paititi, cautat asa de asiduu de catre Fawcett si alti exploratori., la marginile caruia a ajuns in 1958 expeditia trimisa de catre "Ordinul Mainii Rosie"?
Aymarasii au lasat in urma lor obiecte de arta. Au fost gasite cateva, dar ele fac parte din piesele arheologice rarisime. Este vorba despre obiecte de metal pretios, geme de cristal care sunt cu totul diferite de cele ale culturii incase. In ele nu se regaseste nici una din caracteristicile artei indiene din nici o perioada si sub nici o forma.
Obiectele armayase au de obicei forme de pasari si sunt lucrate cu o deosebita finete.

Unele dintre acestea sunt niste cocosi facuti din aur si avand ochii din pietre pretioase. Intr-o piramida, nu stiu care, s-a facut o gaura intr-un zid care marginea o camera secreta.Acolo s-a gasit printre altele si un cocos din aur cu ochii din pietre pretioase, care a inceput sa se miste la apropierea exploratorilor. Acele era cu siguranta un cocos mecanic, ceva ce s-ar putea creea si in zilele noastre fara prea mare dificultate. Insa misterul este acela ca dupa 2000 de ani in care n-a functionat, a inceput brusc sa se miste la aparitia exploratorilor. Pe ce baza functiona mecanismul cocosului? Era vreun mecanism electric cu o baterie? Sau reactiona la lumina?

Dupa ce a studiat metodic platoul Marcahuasi, unde s-au gasit stranii roci sculptate, expeditia condusa de Fratele
Filip s-a deplasat catre est, in directia oraselor de la Paititi, constructii atlante care se ascund in inima "Infernului Verde" din jungla sud-americana.Pe 10 iulie 1958, expeditia a descoperit niste ruine fantastice, cu monumente extraordinare, printre care sse gasea o stanca acoperita in intregime cu inscriptii intr-o limba necunoscuta si cu petroglife. Una dintre acele figurisimbolice reprezenta un tanar care avea pe cap o casca, aratand cu mana spre vest, in directia orasului pierdut si a Atlantidei inghitite de ape. Legendele tribului Machiguenga, un trib indian care locuieste pe teritoriul pe care se afla ruinele pomenesc de foarte multe ori despre contactele pe care le-au avut stramosii lor cu "popoarele cerului". Ele vorbesc despre catastrofele care se petrecusera in trecutul indepartat - epoca in care au avut loc prabusirea Lemuriei, ridicarea Anzilor, si a lui Tiahuanaco, la mai multe mii de metrideasupra "Oceanului Uriasilor". Exploratorii au ajuns, dupa estimarile lor, chiar pe locul unde fusese "orasul pierdut cu cele treizeci de citadele" pe care incasii insisi, care nu au fost nicidecum primii locuitori ai Anzilor, le cautasera in zadar, cu mult timp inaintea spaniolilor. In acest oras pierdut se gasea acel cristal stralucitor care emana o lumina orbitoare alba, care ardea perpetuu